Cauza imorală a contractului versus vânzarea lucrului altuia.
Cauză imorală a contractului versus vânzarea lucrului altuia.
Aplicarea în timp a Codului Civil este una dintre instituțiile fundamentale ale dreptului civil, fiind de o importanță covârșitoare prin prisma efectelor pe care le creează. Aplicabil pentru contractul / contractele de vanzare cumparare.
Așa cum statuează legiuitorul în art. 6 Noul Cod Civil, “Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot generaalte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Buna-credință a cumpărătorului și principiul „error communis facit jus”.
Buna-credință este un concept juridic, unul dintre cele mai importante principii ale dreptului civil, cu aplicabilitate generală, în toate raporturile juridice civile. Principiul bunei-credinte, reglementat si in alte coduri civile europene, dobandeste un rol esential in constructia juridica a contractului, fiind pus in relatie cu ideile de echilibru şi echitate, de loialitate si solidaritate contractuala.
În strânsă legătură cu principiul bunei-credințe se află principiul error communis facit jus, potrivit căruia, “cand cineva, împărtăşind o credintă comuna si invincibila, a considerat ca o persoana are un anumit drept sau o anumita calitate juridica, instanta judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va putea hotari ca actul incheiat in aceasta stare va produce, fata de cel aflat in eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil, afara de cazul in care desfiintarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu.”
La polul opus principiului bunei-credințe se află cauza imorală. Cauza este ilicită sau imorală atunci când scopul urmărit de cel care se obligă contravine dispoziţiilor legale imperative, ordinii politice, sociale şi economice a ţării sau regulilor de convieţuire socială.
Aplicarea în timp a Codului Civil.
În practică, înstrăinarea de către o persoană a unui bun care nu îi aparține poate fi interpretată atât ca o aplicabilitate a cauzei imorale, cât și ca vânzarea bunului altuia. Reglementată sub egida vechiului Cod Civil pe cale doctrinară și jurisprudențială, tratată expres în Noul Cod Civil, vânzarea bunului altuia reprezintă acea situație în care o persoană încheie un contract de înstrăinare a unui bun, al cărui proprietar nu este.
Codul Civil statuează expres că contractul de vânzare a bunului altuia este valabil, vânzătorul fiind obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător. Sub imperiul vechiului Cod Civil, în lipsa unei reglementări exprese, practica judiciară și doctrina au fost împărțite, însă opinia majoritară a opinat că vânzarea bunului altuia se sancționează cu nulitate relativă, iar nu cu nulitate absolută.
Aplicație practică:
În anul 1999 M.V. și M.I. au dobândit, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat de un notar public, de la A.I., un imobil compus din teren și construcții. În anul 2016 M.G. a cerut instanței de judecată să anuleze parțial contractual de vânzare-cumpărare. Acesta a motivat că acest contract a avut cauză ilicită și imorală. Motivarea a fost facută pe premiza că A.I. nu era proprietarul imobilului la data încheierii contractului. Prin sentința civilă nr. 503/2018 Judecătoria Găești a admis în parte cererea formulate de M.G. și a anulat parțial contractul de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită și imorală. Tribunalul Dâmbovița a admis apelul împotriva sentinței nr. 503/2018. Instanța a schimbat sentința apelată, în sensul că respinge capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, reținând:
“[…] În aceste condiții, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi incident principiul de drept error communis facit jus, tribunalul apreciază că nu se poate constata nulitatea absolute parțială a contractului de vânzare-cumpărare.
Dacă se va trece peste această motivare, având în vedere că în discuție este vânzarea lucrului altuia sub regimul C.civ. de la 1864, raportat la momentul încheierii contractului, tribunalul apreciază că în cauză este incidentă nulitatea relativă a actului întrucât se urmărește protecția unui interes particular (în acest caz, al cumpărătorului, iar nu de protecție a unui interes general pentru a fi incidentă nulitatea absolută. […]”. (Decizia nr. 575/2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în AVOCAT specializat in contracte de vanzare – cumparare sau crezi ca un contract de vanzare a fost intocmit ilegal ? Completeaza formularul de mai jos si un AVOCAT te va contacta in cel mai scurt timp !